| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Cristian Liviu BuradaCrucea rotundă Desenez fel de fel de cercuri cu mintea cu mâna Cu limba plimbăndu-mi-o prin gură Ca şi cum mi-aş face cruce O adevărată cruce Nu poate să fie decât rotundă Perfect rotundă Cu Iisus Cristos cel înviat din morţi Şi urcat la ceruri tot cercuri şi ele - Pornind într-o progresie de cercuri Cu cât se îndepărta mai mult Iisus de pământ Cu atât cerurile deveneau cercuri Iar cercurile spirale Dintr-o spirală imensă De duh sfânt ...
Cioburile adolescenţei mele reconstituite într-o nouă amforă Fiului meu Care ar fi numele vârstei tale de acum Să leneveşti să stai până noaptea târziu spre zorii zilei Să te trezeşti târziu (iată ce algebră ciudată a cuvintelor dai factor comun cuvâtul târziu şi în paranteză rămâne suma să adormi + să te trezeşti) Să te întâlneşti vinerea după şcoală cu prietenii Să tăceţi mai mult decât să vorbiţi Ai grijă să nu fumezi să nu tragi iarbă să nu te îmbeţi Ai grijă ai grijă ai grijă de tine Mustăţile tale de motan somnoros (asta probabil până când ai să-ncepi să te bărbiereşti) Te fac uşor de suportat Gândeşte şi tu la ceva serios Nu dormita la şcoală dacă tot stai ziua întreagă acolo Măcar învaţă ceva Te privesc şi încerc să ghicesc în tine toate cioburile adolescenţei mele Pe care aş vrea să le adun şi să le reconstitui într-o amforă cu chipul tău Paşii tăi sunt şerpuitori ca şi gândul tău Deşi nu ştii nici un vers pe dinafară Ai reuşit să bei singur cam mult sangria de vin Şi asta fără să te îmbeţi Stai până spre dmineaţă la tot felul de petreceri Nu vorbim mare lucru îmi spui Pierzi timp preţios degeaba îţi spun Tu nu ştii să priveşti o singură zi drept în ochi îţi spun Tu nu înţelegi că aşa-mi place să trăiesc îmi spui Tu nu înţelegi că ei şi nu alţii sunt prietenii mei Cu ei mă simt bine îmi spui Ce-ţi mai face prietena te întreb Habar nu am nu mai este prietena mea îmi răspunzi Te rog fiule spune-mi ţie ce-ţi place să faci Absolut nimic nu-mi place să fac nimic din ce ai vrea tu să-mi placă În rest îmi place să lenevesc Dar ai cunoscuţi care citesc care chiar au preocupări Altele decât leneveala Tu de ce nu vrei să citeşti Dacă citeşti ai mai mult succes inclusiv printre prieteni Greşit Cris asta este părerea ta nu înseamnă că chiar ai dreptate Spre exemplu ce spui despre afirmaţia asta Cris tu pierzi timpul cu cititul cu privitul tablourilor prin expoziţii Cu privitul bisericilor de tot felul În loc să leneveşti Tu nu ştii ce-nseamnă să te vezi cu prietenii şi să taci aproape tot timpul Tu habar nu ai ce înseamnă să nu te intereseze o anume tipă Şi în general să-ţi spun sincer habar nu ai despre nimic Iar eu nu o să mă fac nici inginer nici profesor nici scriitor Nimic din ceea ce tu crezi că aş putea să fiu Şi încă ceva Cris cred că începi să îmbătrâneşti Timpul dintre noi e ca un gol unde cuvintele ne asurzesc Atunci când apucăm să le rostim dar mai ales ne chinuiesc Cele pe care nu mai apucăm să le rostim Pentru că nu mai avem niciunul răbdare Care ar fi numele vârstei tale de acum Pe unde umbli spui că taci sau vorbeşti foarte puţin Acasă cel puţin eşti mut Te-a văzut fratele maică-ti plimbându-te pe la marginea oraşului Şi asta în timpul când trebuia să fii la liceu Explicaţia ta a fost că nu erai tu
Ţi-am dat să citeşti un poem de-al meu Mi-ai spus că n-ai reuşit să-l citeşti pe tot Era bine scris dar prea lung Şi erai obosit Uite Blaga Rilke Trakl Mă laşi îmi spui din nou la ce mă ajută ajută toate poemele astea Cum le zici tu Cris Bine hai să facem o mică înţelegere Tu îmi spui un nume îmi vorbeşti despre el Îmi spui tot ce face sau ce a făcut personajul Eu la fel îţi voi spune un nume apoi totul despre el Hai fă prima mutare şi zi tu primul Ronaldo Acum tu Cris Picasso Tu fiule Camp Nou Tu Cris- Miro Da mallurile sunt cele mai tari Ce-i cu toate catedralele astea gotice cu picturi Ca nişte reclame pe ziduri şi cu sfinţii ăştia ca nişte manechine îmi zici Oh este perfect îţi spun hai să facem schimb de reclame Eu le voi privi atent şi dornic de cunoaştere pe cele propuse de tine De la cele cu coca cola până la cele despre desuuri Iar tu priveşte-le pe cele propuse de mine măcar cu îngăduinţă Bine Cris ştii că începi să ai haz Sfinţii ăştia ai tăi sunt cam plictisitori Hai după mine dau o cafea în mall Uite aici cum sclipesc luminile şi cum curg scările rulante Cam aşa se poate trăi bătrâne începi şi tu să fii din nou viu Bine fiule dar sunt câţiva oameni care chiar au schimbat istoria lumii Au mişcat civilizaţiile De ce nici nu vrei să auzi de ei Hai fii şi tu serios uite cum se aprind în valuri luminile Cum curg în cascade cum se schimbă reclamele Nici nu te mai aud E totul varză în mintea ta Astăzi am făcut un fel de negoţ Un Ronaldo pe un Picasso O Sagrada Familia pe un Camp Nou O noapte pentru o zi Suntem amândoi ameţiţi Vezi fiule accepţi că există alternativă Nu Cris nu există alternativă decât în mintea ta Eu am acceptat joaca asta fiindcă ţin la tine un pic Bine atunci ce vom face ne retragem în grote Tu într-o grotă eu într-alta Şi o să începem să pictăm pe pereţii din piatră Cu tot felul de culori naturale naturale naturale După care vom inventa fiecare şi un fel de diviziune a muncii Unul cu nopţile celălalt cu zilele E noapte târziu în noapte În urma ta nici nu auzi cum se sting zornăitor luminile din malluri Cum cad fardurile de pe reclamele imenselor panouri din oraş Cablate la creierii mulţimilor În timp ce undeva în Barcelona pe Carrer de la Moncada Picasso în tricoul lui larg de marinar bătrân îşi înmoaie pipa în albastru O reclamă imensă cu tot felul de lumini...
|